Primele frunze de coca ajung din America de Sud în Europa prin anii 1750. În iarna anului 1859/1860 farmacistul german Albert Niemann (1834-1861) izolează în laboratorul din Göttingen componenţii activi din frunzele de coca. El numeşte alacaloidul obţinut „kokain”. Această descoperire a lui Niemann este controversată, unii înclină să creadă că primul care deja în 1855 a izolat alcalaoidul ar fi fost chimistul german Friedrich Gädcke şi că tot el a numit substanţa „Erythroxylin”. O a treia variantă este neurologul Paolo Mantegazza din Pavia care ar fi descoperit alcaloidul în 1858.
Cocaina pură a fost izolată în München în anul 1923 de purtătorul premiului Nobel Richard Willstätter, D. Wolfes şi H. Mäder. Din anul 1879 cocaina este folosită la tratamentelor pacienţilor dependenţi de morfină. În acelaşi an Vassili von Anrep din Würzburg descoperă efectul analgezic al cocainei, acest efect analgezic şi cel psihic este amintit în opera lui Sigmund Freud „Despre Coca”. In anul 1906 băutura răcoritoare Coca-Cola conţinea 250 mg cocaină/litru, acest lucru nu este amintit în istoricul concernului. Pericolul de cauzare a dependenţei faţă de alcaloid a fost recunoscută numai treptat.
Farmacologie
Cocaina este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El împiedică transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de sensibilitate a receptorilor, o creştere a simpaticotoniei. Creează o stare de euforie şi de dependenţă faţă de cocaină.
Utilizare
Frunzele de coca, după ce sunt puse la uscat mai multe zile pe suprafeţe pardosite, sunt amestecate cu kerosen şi carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, după care, timp de o noapte, sunt călcate cu picioarele.
Cocaina, care este un eter, se transformă în carbonat de cocaină, care se dizolvă în kerosen. Soluţia este filtrată şi se elimină reziduurile, după care se amestecă cu acid sulfuric. Se obţine sulfatul de cocaină sau pasta de bază care se precipită şi se depune pe fundul vasului. Odată prelucrată, această pastă este pusă la uscat înainte de a fi purificată, pentru eliminarea kerosenului şi a altor impurităţi reziduale. Pentru aceasta se adaugă din nou acid sulfuric şi permanganat de potasiu. După filtrare, produsul se amestecă cu amoniac, înainte de a fi iarăşi filtrat şi uscat. Din pasta purificată obţinută, cocaina este izolată prin adăugare de acetonă sau eter etilic, pentru distilarea sulfatului de cocaină. În etapa finală, se adaugă acid clorhidric şi alcool care duc la formarea unui precipitat de clorhidrat de cocaină. Aceasta se cristalizează în timp, luând forma finală în care se comercializează.
Cocaina se găseşte sub diverse forme:
* Basuca - cocaina pastă (baza), cu o puritate de 35 %, răspândită în America de Sud, poate fi fumată ca atare sau în amestec cu tutun sau marijuana.
* Cocaina hidroclorică – cocaina de stradă, cu o concentraţie de aproximativ 25 - 35 %, este amestecată cu adulteranţi şi diluanţi, uneori puritatea putând atinge 100 %. Această substanţă poate fi injectată sau prizată şi este solubilă în apă.
* Cocaina bază liberă (Crack) – este obţinută prin extracţie cu solvenţi şi are o puritate de 100 %. Este insolubilă în apă şi de aceea trebuie fumată.
* Frunzele de coca pot fi amestecate sau fierte sub formă de ceai.
Bibliografie
* Rätsch, Christian; Ott, Jonathan: Coca und Kokain. AT-Verlag 2004; ISBN 3-85502-707-2
* Rätsch, Christian: Enzyklopädie der psychoaktiven Pflanzen. AT-Verlag 2004, ISBN 3-85502-570-3
* Hobhouse, Henry: Sechs Pflanzen verändern die Welt. Chinarinde, Zuckerrohr, Tee, Baumwolle, Kartoffel, Kokastrauch. Klett-Cotta : Hamburg 4. Auflage 2001, 401 S., ISBN 3-608-91024-7
* Steven B. Karch: A Brief History of Cocaine. Taylor & Francis, 2005, ISBN 0-8493-9775-8
* Stöver, H./Prinzleve, M. (Hg.): Kokain und Crack. Pharmakodynamiken, Verbreitung und Hilfeangebote. Freiburg, Lambertus 2004, ISBN 3-7841-1494-6
* Kaplan, C. D., D. Korf und C. Sterk: Estimating Cocaine Prevalence and Incidence in Three European Community Cities, Commission of the European Communities, Luxemburg 1987.
* Stone, N., Fromme, M., Kagan, D.: Leistungsdroge Kokain. ISBN 3-407-55735-3
* Uwe E. Kemmesies, Bernd Werse: Zwischen Rausch und Realität. Drogenkonsum im bürgerlichen Milieu. VS Verlag, 2004, ISBN 3-531-14187-2
* Günter Amendt: Die Droge, der Staat, der Tod. Rowohlt, 1996, ISBN 3-499-19942-4
* Günter Amendt: No Drugs. No Future. Drogen im Zeitalter der Globalisierung. Europa-Verlag, 2004, ISBN 3-203-75013-9
* Jan Lohse: Die Kokain-Industrie. Entwicklung, Globale Konsequenzen, Lösungsansätze. Vdm, 2006, ISBN 3-86550-166-4
* Peter Dale Scott, Jonathan Marshall: Cocaine Politics. Drugs, Armies, and the CIA in Central America. University of California Press, April 1998, ISBN 0-520-21449-8
* Gary Webb: Dark Alliance: The CIA, the Contras, and the Crack Cocaine Explosion. Seven Stories Press, 1999, ISBN 1-888363-93-2
Subiect: Stupefiante : Cocaina 
) .. dati`van . in stupefiantele mele 
