Am început anul trecut scriind despre promiscuitatea televiziunilor în goana după audienţă şi manelizarea programelor de revelion. Evident, nu mă aşteptam ca anul acesta programele tv de revelion să bată recorduri de audienţă prin stil, bun-simţ, umor sănătos sau promovarea de folclor autentic. Mă văd obligat să recunosc trista realitatea că s-a mai coborât cu o treaptă. Din ce în ce mai prost, din ce în ce mai slab interesul pentru publicul cult şi o frenezie nebună de a capta atenţia (a se citi audienţa) masei amorfe de telespectatori fascinaţi de talentaţii manelişti sau de geniul rromului Stătică. Poate că s-au schimbat obiceiurile şi, pe stil nou, românii sărbătoresc trecerea anului dând din buric, îmbrăcaţi după modelul lui State de România. Chiar aşa, care dintre politicieni va apărea cu cravată “de aur”?
Imaginea pe care o avem despre noi este falsă. Ne plângem că suntem ponegriţi de presa occidentală sau că politicienii din UE ne iau din ce în ce mai des în vizor. Care este adevărata noastră identitate? Unii dintre noi vorbesc de România profundă, cea care crede încă în idealuri, cea în care românii nu fac din furt şi parvenire nişte virtuţi, ba chiar bunul-simţ este ceva întâlnit la tot pasul. M-am tot întrebat cum de se explică discrepanţa dintre ceea ce arătăm şi ceea ce pretindem că suntem. N-am găsit un răspuns fără echivoc.
Dacă majoritatea dintre noi pretindem că facem parte din “România profundă”, cum de la suprafaţă ies grobianismul, manifestările tribale, analfabetismul de stat, birocratizarea hoţiei şi miştocăreala politicianistă?
Sunt excesele atât de puternice încât sufocă aproape orice încercare de a ne curăţa de noroi şi de a reveni la poziţia verticală?
Piţipoancele şi cocalarii de pe internet sunt exponenţiali sau indivizi precum Dan Puric, Doina Cornea sau Neagu Djuvara?
România din seara de revelion de la tv a arătat că nu prea avem motive de optimism. Felul în care te distrezi este şi o modalitate de a te legitima şi de a-ţi crea o identitate în ochii celorlalţi. Promiscuitatea, justificată prin nevoia de audienţă, generează o continuă degenerare a gustului public, finalizată printr-o pervertire a identităţii. Maimuţărelile şi promovarea unor otrepe ordinare nu înseamnă altceva decât acceptarea prostituării întregii naţiuni, ca un fatalism al istoriei recente. Scriu aceste rânduri şi ştiu deja că aproape este totul tardiv. Modelele pe care tinerii şi le-au fixat au conturi grase în bănci, maşini luxoase, se exprimă bolovănos şi doar întâmplător fac acordul între predicat şi subiect. Oamenii de succes, pe care din ce în ce mai mulţi tineri vor să-i copieze sunt “şmecheri” din politică, au amante care apar în tabloide sau îşi promovează odraslele şi rubedeniile în funcţii fără a ţine cont de criteriul competenţei.
Da, mă tem că “România profundă” este spectatoare la România reală, cea care dă cu frenezie bine din buric.
Subiect: Social : România profundă dă din buric?